Apropierea examenelor naţionale impulsionează, din nou, piaţa meditaţiilor. Un părinte poate achita, pentru două şedinţe de pregătire, săptămânal, la două discipline, la un preţ de 30 lei pe şedinţă, suma de 4.300 lei, adică peste 1.000 de euro pe an. Elevii din clasele a VII-a şi a VIII-a mai au doar trei săptămâni până la cea de-a doua etapă a tezelor cu subiect unic, iar liceenii, peste doar două luni vor susţine examenul de bacalaureat. Perioada de dinaintea examenelor înseamnă pregătire intensă din partea elevilor şi un efort financiar, de multe ori, peste puteri, pentru părinţi. Chiar dacă unii elevi nu au nevoie de pregătiri în particular, de multe ori ei apelează la un meditator pentru a fi siguri că vor avea rezultate mai bune.

Postarea pe internet a variantelor de subiecte pentru examene, la adresa www.subiecte2008.edu.ro, ar fi trebuit să fie, în opinia reprezentanţilor Ministerului Educaţiei, soluţia de eliminare a „modei” pregătirii în particular. Numai că publicarea subiectelor n-a făcut decât să dea un impuls pieţei meditaţiilor. Dacă liceenii din clasa a XII-a sunt preocupaţi de pregătirea pentru bacalaureat şi într-o oarecare măsură de admiterea în învăţământul superior, în condiţiile în care multe facultăţi fac încă concurs de dosare, pentru elevii de-a VII-a şi a VIII-a, principala dorinţă este să termine gimnaziul cu note cât se poate de mari. O medie cât mai apropiată de 10 în gimnaziu şi note similare la tezele cu subiect unic îi scapă de emoţii pe tinerii care intră la liceu prin repartizare computerizată.

„Sistemul e incorect”

Înlocuirea testelor naţionale cu tezele cu subiect unic a fost unul dintre cele mai mari impulsuri date vreodată pieţei meditaţiilor. Decizia ca admiterea la liceu să se realizeze pe baza mediei din anii de studiu V-VIII şi a celei de la tezele cu subiect unic i-a determinat pe părinţi să-şi trimită copiii la meditaţii. Teama că tezele cu subiect unic nu sunt tocmai cea mai „corectă” metodă de admitere îi împinge pe aceştia să facă eforturi financiare considerabile pentru ca elevul să poată merge acolo unde îşi doreşte. „Nu îmi convine această modalitate de admitere. Nu este corectă. Se ştie că în şcolile mai slabe sau cele din mediul rural supravegherea nu este foarte strictă, iar aşa, un elev dintr-o şcoală slabă, care are 10 pe linie la tezele cu subiect unic, îi poate lua locul copilului meu. L-am dat, bineînţeles, la meditaţii ca să ia note cât mai mari şi să aibă şanse să intre, dar oricum sistemul este incorect”, spune cu indignare Elena Tincu, mama unei eleve de clasa a VIII-a. Cum colegiile şi liceele cu renume au libertatea de a-şi organiza concursuri de admitere, meditaţiile pot avea o justificare în plus. „Împuşcăm doi iepuri deodată. Face meditaţii şi pentru teze, şi pentru concurs”, a adăugat Elena Tincu.

Au nevoie de ajutor

Mulţi elevi se simt însă constrânşi de împrejurări să înceapă meditaţiile de timpuriu, pentru că nu înţeleg ceea ce se predă la clasă: „Acum sunt clasa a XII-a, dar fac meditaţii la matematică din clasa a X-a pentru că nu înţelegeam nimic. La clasă mai este gălăgie şi, atunci când faci în particular, profesorul poate să se ocupe numai de tine”, spune Ionuţ, elev la Colegiul « Emil Racoviţă ». O elevă de clasa a XII-a de la Colegiul Naţional mărturiseşte şi ea că la meditaţii rezolvă exerciţiile pe care nu le înţelege la clasă: „Meditaţia este un ajutor în plus şi te constrânge. Vrei, nu vrei, trebuie să mergi”. Dar liceenii spun că fac meditaţii şi din alte motive. „La şcoală se face materia superficial. Când eram în clasa a VIII-a, nu se preda tot ce trebuie la oră. Se mergea pe interese şi, cu ajutorul meditaţiilor, am reuşit să intru la un liceu mai bun decât dacă nu făceam. Colegii mei mai fac şi acum meditaţii. Nu înţeleg la şcoală şi asta îi mai ajută. Îi şi ridică puţin nota, de la 3 la 5”, spune o elevă de clasa a X-a de la Liceul de Chimie.

Părinţii scapă de-o grijă

Un motiv care a determinat consolidarea pieţei meditaţiilor din ultimii ani este şi dorinţa părinţilor, mult prea ocupaţi cu munca, de a şti că de temele copiilor lor se ocupă cineva. Părinţii scapă de o grijă copleşitoare ştiind că un cadru didactic se ocupă de copilul lor, îl ajută şi are grijă ca el să se ducă la şcoală cu lecţia învăţată şi tema făcută. Cum şcoala românească nu oferă încă program de activităţi de după-amiază, soluţia meditaţiilor este singura la îndemână. „Una dintre explicaţii este că părinţii nu mai au timp să se ocupe de copii. Puţini dintre elevi au dorinţa de a-şi pregăti riguros temele. Atunci părintele este obligat să-l verifice. La ora actuală, părinţii sunt foarte ocupaţi, nu au timp să-şi verifice copiii şi atunci lasă asta în seama altei persoane, de obicei profesorul meditator”, a explicat Marcica Buzescu, psiholog şcolar. Dar nici profesorii nu se sfiesc să-i îndemne pe elevi la meditaţii. Pe faţă ori nu, de multe ori profesorii se arată dispuşi să-i mediteze pe elevi. „Fiul meu, anul trecut, a fost în clasa a VIII-a şi nu l-am dat la meditaţii. Din cauză că el şi alţi câţiva elevi nu făceau meditaţii, avea numai de suferit. Nu ştia matematică pentru că profesoara nu preda la clasă pentru ca elevii să vină la mediataţii. Dacă rezolva exerciţiile ca un elev care făcea meditaţii, al meu lua 5, iar celălalt 8”, povesteşte mama unui elev ieşean, Camelia Coman.

Meditaţia, calea spre reuşită

Dinamica pieţei meditaţiilor de la colegiile de elită este foarte diferită de cea de la grupurile şcolare cu profil industrial. Paradoxală este situaţia liceelor cu renume. Profesorii susţin că meditaţiile nu sunt necesare, dacă elevul este atent la clasă şi dascălul explică aşa cum trebuie. Cu toate acestea, la liceele de elită, unde se presupune că şi nivelul de pregătire al dascălilor e ridicat şi nivelul elevilor superior, ponderea meditaţiilor e mai mare decât la alte şcoli, pentru ca nivelul elevului să fie unul ridicat. Pe de altă parte, la grupurile şcolare, elevii care îşi manifestă dorinţa de a urma studiile într-o instituţie universitară sunt chiar îndrumaţi să apeleze la meditator. „Ceea ce se face în programa de la un grup şcolar nu este suficient pentru a intra la facultate. De aceea trebuie să meargă la meditaţii. În general, cei care nu-şi bat joc de banii părinţilor au rezultate mai bune şi se vede diferenţa”, a explicat Constantin Rusu, profesor.

Peste 1.000 euro pe an

Părinţii care au un copil într-o clasă terminală se confruntă uneori cu probleme financiare greu de depăşit. Meditaţiile pentru tezele unice şi bacalaureat pot ajunge la sume exorbitante. Iar unii elevi, fără lecţii particulare, nu pot reuşi. La un calcul simplu, pentru un elev care se pregăteşte la o singură disciplină de două ori pe săptămână, fiecare şedinţă fiind de 30 lei, preţ mediu, părintele trebuie să scoată din buzunar 240 de lei pe lună. Dacă elevul trebuie pregătit la două materii, situaţia devine tragică pentru o familie cu venit mediu. Un părinte poate achita, pentru două şedinţe, săptămânal, la două discipline, la un preţ de 30 lei pe şedinţă, suma de 4.300 lei, adică peste 1.000 de euro, după aproximativ nouă luni. Astfel, costul meditaţiilor depăşeşte chiar taxa de şcolarizare la facultate, în medie de 500-600 euro anual. Costul a două ore de pregătire în particular variază între 25 de lei, cu profesori sau studenţi găsiţi la Mica Publicitate, şi poate urca până la 70 de lei, în cazul profesorilor care şi-au format un renume. „Profesorii care nu sunt de la oraş au preţurile mai scăzute, în rest tariful variază de la 20 lei până la 60 lei”, explică un elev de clasa a XII-a de la Colegiul Naţional.

Comentarii (5)

Comenteaza articolul
Te rog posteaza un comentariu legat de acest subiect. Nu folositi limbaje licentioase. Comentariile care au in continutul lor trivialitati vor fi sterse! In cazul in care gresiti codul de securitate apasati refresh pentru generarea unui cod nou.
Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*