|
Familia este grupul social vital în asigurarea condiţiilor de dezvoltare a copilului, cum ar fi: îngrijirea adecvată, protecţia şi educarea lui. Factorii familiali sunt ca proximitate şi importanţă cei care asigură dezvoltare unei personalităţi armonioase, securizarea fizică, afectivă şi materială a copilului. Realitatea este însă crudă şi oferă situaţii nenumărate în care familia cu toate că trebuie să constituie un mediu securizant pentru copil, aici se întâlnesc frecvente forme de abuz.
Asistenţii sociali, cei care lucrează în domeniul protecţiei copilului, se confruntă zilnic cu familii care nu oferă o îngrijire adecvată copiilor lor. Copiii sunt expuşi unor tipuri diferite de neglijare, precum şi unor comportamente abuzive din punct de vedere emoţional, fizic şi/sau sexual.
Abuzul familial este comis chiar de membrii familiei copilului- în special de către cei în care copilul are încredere, cei care ar trebui să aibă grijă de copil; din această perspectivă abuzul comis asupra copilului în mediu familial este mult mai grav decât abuzurile comise asupra copilului în instituţii de ocrotire, şcoli etc., pentru că are loc o „ dublă traumatizare”- în urma abuzului propriu-zis şi trauma în ceea ce priveşte ataşamentul faţă de persoanele în care avea încredere şi pierderea sentimentului de securitate oferit de familie.
Problemele de zi cu zi- principala cauză
De multe ori, în numeroase familii relaţiile create între membrii ei (părinţi- copii) sunt deteriorate de diferite probleme care influenţează ciclul normal de viaţă. Se creează presiuni cărora părinţii şi copiii cu greu reuşesc să le facă faţă, astfel principalele funcţii ale familiei- asigurarea confortului prin asigurarea nevoilor tuturor membrilor şi creşterea noii generaţii- se deteriorează treptat, pe fundalul acesta apărând comportamentele abuzive îndreptate împotriva copilului, care pot fi de la o palmă uşoară dată copilului, până la situaţii foarte grave care conduc la infanticid.
În cadrul familiilor unde lipsesc dragoste, ataşamentul şi relaţiile bazate pe încredere, de obicei au loc abuzuri foarte grave cu consecinţe nefavorabile asupra dezvoltării personalităţii copilului, maturizării sale din punct de vedere social. Ca exemplu: tatăl alcoolic îşi bate cu bestialitate soţia şi copiii, mama manifestând un comportament pasiv, de supunere, susţinut de aflarea ei prelungită la serviciu, starea ei bolnăvicioasă sau plecarea pur şi simplu din familie. Uneori forţaţi de teama inconştientă că familia poate fi destrămată şi membrii familiei despărţiţi, membrii acesteia se comportă ca şi cum totul merge perfect. Sunt situaţii când copilul este folosit ca mijloc de distracţie pentru părinţi, de consolare, deseori este folosit şi pentru muncile din casă, pentru a-i îngriji pe fraţii mai mici, dar şi pentru confortul sexual al părinţilor sau pentru demonstrarea puterii.
Familia trebuie să fie un mediu în care copilul trebuie să fie iubit, să fie în siguranţă, să găsească un model parental şi un model educaţional pe care să-l aplice în viitor când va fi el însuşi părinte. Dar nu întotdeauna familia este în armonie, uneori datorită unor factori interni şi externi apare un dezacord şi o dizarmonie ce constituie un model de alterare a relaţiilor părinţi copii.
În familiile dezorganizate supraveghere şi disciplina copiilor nu are loc în parametrii normali. Dezacordul partenerilor naşte o tensiune permanentă, agresivitate fizică şi verbală, care antrenează un stres cronic. Ostilitatea permanentă între părinţi se soldează cu măsuri coercitive faţă de copii, ceea ce le induce acestora agresivitatea.
Fenomenul de abuz asupra copilului este considerat un fenomen multidimensional fiind prezent în toate societăţile şi la toate nivele acestora şi rezultând din interacţiunea mai multor elemente: particularităţi ale copiilor şi părinţilor, relaţiile care se stabilesc în cadrul intrafamilial, contextul cultural, comunitar.
Climatul familial se află în strânsă legătură cu satisfacere nevoilor fiecărui membru în parte. Excesul de severitate din partea părinţilor poate determina un climat familial rigid care induce o stare tensionată, frustrantă pentru copil, acesta aflându-se în riscul de a deveni un copil timid, anxios, lipsit de încredere în sine. Dacă severitate include şi abuz fizic asupra copilului, există riscul, mai ales la copiii ce se află la vârsta preadolscenţei şi adolscenţei de a răspunde prin răzvrătire ce include încălcare normelor şi regulilor ce trebuie să le respecte, precum şi comportamente violente..
Vătămarea copilului se poate produce prin modalităţi diferite, având urmări grave pentru copil. În funcţie de gravitate faptei este determinat şi gradul de abuz. Forme grave, periculoase pentru sănătatea copilului apar uneori printre modalităţile „ educative” aplicate copilului de către un părinte, care îşi exercită dreptul de a pedepsi copilul. E foarte greu de determinat când apare abuzul, dar e clar că dacă este pusă în pericol sănătate psihică şi fizică a copilului e vorba de un abuz.
Lege făcută ca să nu fie respectată
Părintele îşi atribuie drepturi depline asupra modului în care îşi creşte şi îşi educă copilul. La noi în ţară, din punct de vedere cultural sunt tolerate diferite forme de violenţă.
În cultura tradiţională românească a-ţi bate copilul semnifică a face om din el şi un percept educaţional te învaţă să nu ascunzi bâta de copil. Se ştie că unde dă mama creşte, iar bătaia e ruptă din rai.
În unele ţări disciplinarea fizică este deja interzisă prin lege. Pedepsirea fizică a copilului constituie încă, în societatea românească, un mijloc mijloc de educare considerat mai sigur decât alte alternative şi chiar unul firesc, dată fiind diferenţa de putere şi poziţia copilului în cadrul familiei, cu atât mai mult cu cât disciplinarea fizică a fost folosită generaţii de-a rândul, şi chiar părinţii nu au beneficiat de un alt tratament în copilăria lor, care ar fi putut să-i ajute să identifice alte mentalităţi de a-şi educa propriul copil fără a-i afecta acestuia sănătatea şi dezvoltarea fizică şi psihică.
A.R.
1. comentariu la articol postat pe site Scris de av_oeg, in 09-05-2008 19:03 Eu cred ca societatea civila romaneasca dupa 1989,a intrat intr-un cerc vicios,unde nu se stie si nu se poate interpreta ce dorim si ce putem.Toata societatea vrea sa fie in ton cu tarile lumii dezvoltate si civilizate,iar pe plan local sa aplicam aceleasi cutume care sunt pe teritoriul carpato-dunarean dein cele mai vechi timpuri.Orice inmdivid al speciei umane care isi agreseaza semeneul fie ca este din aceiasi ginta sau alta comite un act de barbarie ,dind dovada deplina a incapacitaii sale de adaptare la conditiile de viata sdi mediu.Sintagma ca "bataia e rupta din rai"sau cu bataia se face educatie,nu face decit sa traumatizeze pe individul supus,traumelor si violenmtelor fizice irevocabil pe viata.Anii trec,se scuirg,dar treaumele ramin,chiar daca cele fizice se cicatrizeaza.Fiecare individ traumatizat fizic si psihic,i-si spune insusi"dumnezeu iarta,dar eu nu uit "si asa se intimpla.rezultatele acestor genuri de violente fizice si psihice se resfringe in mod proportional pe parcurs in sesns invers asupra societatii civile.Cine a inteles sa inteleaga,cine nu sa nu citeasca.cu bine..... |
|
- Te rog posteaza un comentariu legat de acest subiect.
- Nu folositi limbaje licentioase.
- Comentariile care au in continutul lor trivialitati vor fi sterse!
- In cazul in care gresiti codul de securitate apasati refresh pentru generarea unui cod nou.
| |