Nedreptatea nu poate fi măsurată. Însă unii au ajuns să o contorizeze atât de atent încât îmi vine să cred că au încercat întotdeauna prin faptele lor să se mândrească cu toate aceste acţiuni nedemne şi să aştepte chiar  înmânarea unui trofeu în acest sens.
Care pot fi acele raţiuni bizare şi ascunse care îi determină necontenit să pună pe acelaşi calapod existenţa şi nedreptatea sau să-şi construiască echitabil, după părerea lor, o viaţă interioară întunecată şi mizeră care îngroapă orice urmă de bun simţ? Nu cred că voi afla răspunsul niciodată şi nu cred că există cineva care l-ar putea afla atâta timp cât toţi suntem lipsiţi de puterea justiţiară a instanţei divine.

Nici nu mă mai gândesc câte păcate au însumat în toată viaţa lor aceşti mişei fără scrupule şi fără de iertare. La adăpostul unor nume şi a unor funcţii de mult şi de mulţi uitate taie şi spânzură în stânga şi în dreapta de mă întreb până unde? Lauda de sine şi fala prostească duhnesc de la mare distanţă.
Totul are o limită, este necesar ca în căutarea adevărului să tindem către limita de sus nu într-una mediocră însă nesimţirea se pare a încălcat de mult barierele onestităţii şi ale dăruirii. Mulţi nu mai au asemănarea şi chipul divinităţii ci asemănare şi chip de diavol care îşi schimbă aparenţa după veac, interes şi dorinţa meschină.
Mă îngrozesc  câteodată şi mi-aş dori ca aceste suflete să se transforme în măşti hidoase pe care să le recunoaştem la fiecare pas şi să le izolăm precum bolile molipsitoare. Nu este firesc ca aceştia să stea ascunşi sub interese şi piei de oaie când conştiinţa le moare cu fiece secundă.
Poate că am ajuns să tolerăm şi prostia în jurul nostru, la aşa multe evenimente grele prin câte am trecut nici aceasta nu ne mai miră sau nu ne mai revoltă ca altădată. Însă peste nedreptate nu putem trece şi acesta este un argument care ar trebui să ne impună şi o atitudine. De ce este aşa de greu să construim această atitudine ca un scut şi un medicament eficient împotriva faptelor reprobabile care ne împiedică să evoluăm ca oameni şi să ne construim viaţa şi cariera? Cred că acesta este un răspuns pe care fiecare dintre noi trebuie să ni-l găsim şi să-l adoptăm ca mod de viaţă.
Nu cred în cuvinte mieroase sau vorbe grele ce sunt menite să impresioneze, nu cred în discursuri demagogice şi nici în expuneri grandioase însă suma cuvintelor unei limbi este aceeaşi şi stă în puterea noastră să discernem între ideile pertinente. Să nu ne mai obosim să citim printre rânduri că nu aceasta face cinste unui om!

Corneliu Huţanu

Comenteaza articolul

Comenteaza articolul
Te rog posteaza un comentariu legat de acest subiect. Nu folositi limbaje licentioase. Comentariile care au in continutul lor trivialitati vor fi sterse! In cazul in care gresiti codul de securitate apasati refresh pentru generarea unui cod nou.
Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*