Psihiatria copilului şi a adolescentului este o specialitate ce şi-a format o identitate în ultimii 50/60 de ani. Cu toate acestea ea are o bază de observaţie clinică şi logistică foarte bine pusă la punct. Însă nimeni nu se ocupă prea mult de ea, ca şi specialitate a psihiatriei, inconştienţa unora neţinând cont de faptul că o bună asistenţă psihiatrică oferită copiilor şi adolescenţilor previne bolile psihice ale viitorilor adulţi.

Spitalul Clinic de Psihiatrie “Socola” se confruntă zilnic cu necesitatea lărgirii Secţiei de Psihiatrie a Copiilor şi Adolescenţilor. Trecerea anilor a adus după sine doar lucruri negative, pornind de la clădirea în care se află această secţie, clădire ce necesită reparaţii imediate şi importante, şi ajungând până la reducerea considerabilă a numărului de paturi, de la 60 la 20. Demersuri se fac în mod constant, dar se pare că nimeni nu este interesat să investească într-un loc în care sănătatea mintală a copiilor cu afecţiuni psihice este tratată. “Noi am rămas doar cu 20 de locuri din păcate. Am avut 60, dar din motive independente de activitatea noastră am rămas doar cu 20. Suntem singura secţie din ţară, la nivel de oraş foarte mare  şi centru universitar, care avem doar 20 de paturi. Până şi oraşele mici din jurul nostru, cum ar fi Suceava sau Bacău, au 25 de paturi. Suntem într-o situaţei relativ paradoxală, neavând nici măcar spaţiile necesare intervenţiilor specifice psihiatriei copilului. Nu avem nici măcar un minim în acest sens. Psihiatria copilului presupune, în primul rând, o abordare psihoterapeutică, adică comportamentală, educaţională, terapie prin joc. Avem nevoie de aceste dotări speciale pentru a avea datele unei observaţii clinice cât mai complete”, a declarat dr. Adriana Panaitescu, medic primar în psihiatria copilului şi a adolescentului şi coordonator al secţiei din cadrul spitalului.

“Tratamentul constă adesea în consilierea părinţilor”

Lipsa unor condiţii propice desfăşurării activităţii psihiatrice este însoţită de cele mai multe ori şi de lipsa medicamentelor necesare. “Terapia medicamentoasă la copii, exceptând cazurile de boli majore şi de boli cu determinism organic, cerebral, e nesemnificativă deoarece se dau foarte puţine medicamente sau deloc. Adesea, tratamentul constă în consilierea părinţilor, în lucrul terapeutic cu aceştia", adaugă dr. Adriana Panaitescu.
Dorinţele sunt multe, iar necesitatea unor schimbări este mai mult decât apăsătoare. Managerul unităţii, prof.dr.univ. Călin Scripcaru doreşte renovarea clădirii şi asigurarea unui spaţiu de joacă pentru copii internaţi în acest loc, terapia prin joc fiind practic una din ultimele şanse pe care medicii le mai au în încercarea de a remedia sănătatea mintală a acestora, chiar şi în lipsa medicamentelor.

Copiii cu afecţiuni psihice de azi, bolnavii cronici de mâine

Specialiştii consideră că una din principalele cauze pentru care din ce în ce mai mulţi copii cad pradă afecţiunilor psihice este societatea în sine. Studierea relaţiei pe care aceştia o dezvoltă cu sferele sociale în care trăiesc a condus la conturarea unei terapii cât mai adaptate nevoilor. “Datele ştiinţifice pe care le avem, observaţiile clinice, categoriile patologice pe care le-am identificat permit, în primul rând, un demers profilactic. Tratarea bolilor psihice la copii şi adolescenţi previn bolile psihice la adulţi. Este în primul rând un demers de sănătate mintală. Neglijarea acestei specialităţi cum încă se mai întâmplă la noi, copilul fiind undeva nevăzut în programele guvernamentale, orice iniţiativă în favoarea lui fiind, de multe ori, un simplu demers birocratic, ne face să ne gândim că în viitor vom avea foarte mult de lucru în psihiatria adultului. Cunoştinţele de psihopediatrie au, mai întâi de toate, rolul de a preveni dezvoltarea bolilor psihiatrice”, mai declară dr. Adriana Panaitescu.

O patologie extrem de variată

Patologia psihiatriei copilului şi adolescentului este extrem de variată pornind de la mici probleme de adaptare, de la mici probleme de dezvoltare psihologică din primii ani de viaţă, exprimate la copii prin comportament. Un copil nu are capacitatea de a-şi exprima trăirile, până în adolescenţă, şi din această cauză exprimarea cea mai comodă a acestora este prin comportament. “Tulburările de comportament pot reprezenta foarte multe lucruri, iar cauzele lor fiind foarte variate. Rostul nostru, al specialiştilor, este să încadrăm ca şi boli aceste tulburări şi să elaborăm strategii de tratament”, afirmă dr. Adriana Panaitescu.
Adolescenţa, pe de cealaltă parte, este perioada în care debutează bolile majore, bolile cronice ale psihiatriei umane care vor continua şi în viaţa adultă.

 Aduşi de mici la doctori, copiii scapă de viitoare probleme

Tulburările de caracter, la fel de cunoscute ca şi tulburările comportamentale, pot fi depistate foarte devreme dacă copilul este adus din timp la doctor. Problemele de dizarmonie în structurarea personalităţii pot fi observate de la vârste foarte mici. Vârsta şcolară este considerată de specialişti un fel de jalon. “Principala cauză a afecţiunilor psihice este modul de relaţionare cu copilul. Exceptând bolile determinate de cauze organice, cerebrale, întâmplări nefericite la naştere care pot determina tulburări de evoluţie psihologică, şi incertitudinea unei vieţi sociale precare poate avea consecinţe grave. “Cu cât apele sunt mai tulburi în societate şi în familie, cu cât este mai ciudată familia, cu atât evoluţia psiholigică a copilului este mai sinuoasă. Majoritatea copiilor care ajung la noi provin în special din medii defavorizate, care se pare că se răspândesc din ce în ce mai mult, în România ultimilor ani. Acest lucru ar trebui să fie în primul rând un semnal de alarmă care să-i determine pe oameni să-şi aducă copii la specialist în timp util”, a mai afirmat dr. Adriana Panaitescu.

Infractorii minori – copii cu probleme psihice

“O parte din copiii pe care noi îi avem sub observaţie în cadrul Comisiei de Expertiză pentru Minori, reflectă prin comportamentul lor delincvent şi o problemă psihiatrică. A-şi putea să spun că marea lor majoritate exprimă comportamente depresive. Sunt doar câteva din lucrurile pe care le-am observat aşa, de-a lungul anilor. Distrugerea noţiunii de familie are un efect devastator asupra comportamentului copiilor. Pierderea limitelor în familie, a unor modele şi repere parentale care să structureze serios şi corect personalitatea, se exprimă de cele mai multe ori prin tot felul de dereglări comportamentale. Am observat de asemenea că există tendinţa de afiliere între copiii care au poveşti asemănătoare şi aşa apar acele mici găşti care, de cele mai multe ori, ajung să comită tot felul de acte anti-sociale”.

Un copil care riscă să se piardă în lumea delincvenţei

Medicii de la Spitalul Clinic de Psihiatrie au în grija lor un copil de 13 ani, considerat a fi prototipul unui viitor delincvent. Băiatul provine dintr-o familie destrămată, fiind în grija bunicilor, care l-au adus la doctor, nemaiştiind cum să schimbe viaţa nepotului lor.
Mama băiatului i-a părăsit pe el şi pe tatăl lui, de care a divorţat ulterior, căsătorindu-se cu un alt bărbat cu care are în prezent alţi copii. Tatăl şi-a refăcut şi el viaţa cu o altă femeie, băiatul rămând în grija părinţilor adoptivi ai fetei. “Evident că acestui copil, chiar dacă i se explică că viaţa de adult este alta, că el nu a fost abandonat deoarece este în grija bunicilor lui care îl iubesc enorm de mult şi au grijă de el, trăirea lui subiectivă va fi mereu cea de abandon şi aceea care va determina comportamentul ulterior perturbat”.
Băiatul este un răzvrătit, un tânăr care nu acceptă regulile sociale, regulile de la şcoală, chiuleşte, minte, fură mici sume de bani de la bunici şi dispare de foarte multe ori de acasă.
Fiind internat la Socola, copilul a reuşit să scape de sub supravegherea medicilor de câteva ori, mereu fiind recuperat şi adus înapoi de poliţişti. “Aşa am aflat că micuţul nostru este în vizorul poliţiei din Cozmeşti pentru că are la activ mici furturi, mici spargeri. De aceea el prefigurează clar un comportament pre-delincvent. “Fiind minor nu suportă rigorile legii şi de aceea trebuie să încercăm să-l ajutăm aşa cum putem”.

D.P.

Comenteaza articolul

Comenteaza articolul
Te rog posteaza un comentariu legat de acest subiect. Nu folositi limbaje licentioase. Comentariile care au in continutul lor trivialitati vor fi sterse! In cazul in care gresiti codul de securitate apasati refresh pentru generarea unui cod nou.
Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*