Din umbră, din ceată şi din anonimat nu putem ieşi dacă mai mereu vrem să fim înconjuraţi de un nor de fum, de un pachet de iluzii bine învelit cu staniol strălucitor care reflectă tot în jur autocamuflandu-se sau dintr-o umbră data de încrengăturile de relaţii şi de oameni care se ţes în jur unora mai ceva că un păienjeniş rafinat şi macabru, cu un final care îşi vizează victimă atât răpusă cât şi chinuită.
        Însă în toată această poveste în umbră, care pentru unii a ajuns o junglă, buruienile cresc şi se sufocă una pe altă la adăpostul ei, sufletele se pervertesc foarte simplu la căldură sufocantă a hăţişului, afacerile înfloresc mai ceva că florile de câmp şi ajung din lipsă de spaţiu să le sufoce rând pe rând pe celelalte şi binenteles că cel mai şmecher va câştiga, iar din tufişul umbros, mirosind greu a pericol îşi fac apariţia nu doi ochi roşii de lup flămând şi doi ochi negrii,limpezi şi meschini care au în fapt toată puterea şi sunt mai periculoşi că niciodată.

Acest secret îl ascunde umbră junglei în care trăim, în care luptă pentru supravieţuire s-a transformat în supravieţuire şi apoi luptă, atac războinic pentru a potoli dorinţă de răzbunare.
       Aceşti ochii negri de care toţi se feresc nu pentru că ar fermeca ci pentru că tulbură cu vină tot ceea ce privesc, sunt mijloc de exprimare şi modalitate de spionaj a spiritelor malefice care îmbrăca în putregai, deznădejde şi ruină, fără pic de părtinire, toate lucrurile bune, toate planurile constructive, tot ce are chiar şi din faşă un strop de însemnătate pe această lume.
      Aceşti ochi negri sunt de fapt toate relele care au ieşit din cutia Pandorei rezervată omenirii şi care au ucis chiar şi speranţa că într-o bună zi înşelătoriile, fantasmele şi iluziile create de privirea mincinoasă şi ascunsă vor dispărea fără că cineva să mai îşi amintească că au existat vreodată.
 Sunt un om simplu, respir aer pe jumătate curăţ că oricare, am o siguranţă pe jumătate furată, mă îmbrac când ies din casă cu jumătate de cer albastru şi merg printre oameni pe care îi consider jumătate din semenii mei.Cam asta mă face să simţ o societate în care cineva, cu drepturi depline înafară de cel în care cred cu adevărat îşi arogă drepturi de stăpân şi se ascunde că un mişel în spatele unei cete groase care se aşterne că o negură peste munţi după ce aceştia au fost greu încercaţi.
Dacă viitorul va fi tot atât de sumbru pe cât datele vieţii de azi îl prevestesc îmi voi face de pe-acum o mea culpă pentru că încă mai cred că în puterea şi speranţa celor capabili că ceva se va schimbă. Eu vreau schimbare, dar să o vrea mulţi, şi să o lumineze fără pic de pată!
 Cred cu ardoare că ochii negrii ai gândului acestui ascuns mişel care întotdeauna va privi din umbră şi va atacă tot în mediul care îi este propice lui şi nu în cel real în care ar trebui să atace, se vor scurge încet şi dureros, că plată pentru nedreptăţi, nu vor prinde viaţă şi   nu vor seceră pe orice fiinţă cu intenţii binevoitoare până în capitolul final în care povestea se va încheia cu Binele a învins Răul.

Comentarii (8)

Comenteaza articolul
Te rog posteaza un comentariu legat de acest subiect. Nu folositi limbaje licentioase. Comentariile care au in continutul lor trivialitati vor fi sterse! In cazul in care gresiti codul de securitate apasati refresh pentru generarea unui cod nou.
Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*