Cum orgoliul are mai multe feţe şi prostia la români este din ce în ce mai prolifica, voi încerca astăzi un exerciţiu de autoironie sau chiar de parodie a indivizilor care se simţ bine atunci când rumegă.
 Fabula Boul şi viţelul este edificatoare în acest sens şi de aceea nu mă feresc să îl consider pe domnul bou drept aliat într-o expunere din care cei mai mulţi care sunt boi şi încă nu se identifică să ajungă să se cunoască şi să se re-cunoască în această ipostază în care majoritatea îi văd în fiecare zi. 
 Aşa că boul sus numit şi sus-ţinut se trezeşte de dimineaţă, că un domn ce este şi primul lucru pe care îl face este să se scarpine între coarnele imaginare, în partea dorsală a cozii imaginare şi să se mângâie pe burtoaca crescută cu nesimţire peste bărbăţia lui de bovină care de mult nu mai este în stare să îşi arate mândria la lucruri de maximă excitare.
 

Următorul lucru pe ordinea de zi a mândreţii de bou ce a răsărit pe malurile Bahluiului cel împuţit şi limpede că lumina din ochii domnului despre care vorbim este să se uite la poartă noua ce şi-a clădit-o peste noapte şi cum altfela€¦ca el la poartă noua.
 Nu va miraţi că sunt în cunoştinţă de cauza, sunt mândru cât de mult mă identific şi trist că deabia acum pot să o zic, că sunt domnul din mică istorisire.
 A fi bou nu trebuie să fie o ruşine. Oamenii au părere preconcepută despre mine şi neamul meu.Când vorbim despre noi, boii, ne gândim adesea că nu jignim animalul al cărui nume l-am împrumutat ci dimpotrivă, îl elogiem şi îl aşezam la loc de cinste, îl preamărim aşa cum de fapt merită.
 Noi suntem cei care merită să fie mândri că sunt mai înceti de minte, că sunt mai gângăvi în atitudine, că atunci când trebuie nu reacţionează şi că după se mândresc cu asta, noi trebuie să fim mândri că în loc să riscăm o cam dăm cu bătu-n baltă şi nu cei care se luptă pentru a ne ridica pe noi din fân în viloace.
 Aşa că pentru cei care au crezut în noi şi care ne-au lăudat şi ne-au dat un păi de roş noi nu prea mai avem cuvinte de mulţumire pentru că din start ne ştiam valoarea, ne periam cozile, ne mâncăm fânul şi ne priveam în oglindă faţă de boi fără să avem nevoie de ajutor.
 De ce nu sunt alţii aşa mândrii că noi? Noi nu suntem fără motiv, noi suntem cu interes şi ne mândrim că în ciudă faptului că nu ne-am născut aşa, am devenit încet şi sigur, boi  în toată regulă şi acum că am crescut, boi în toată firea.

Costel Bejenariu

Comentarii (9)

Comenteaza articolul
Te rog posteaza un comentariu legat de acest subiect. Nu folositi limbaje licentioase. Comentariile care au in continutul lor trivialitati vor fi sterse! In cazul in care gresiti codul de securitate apasati refresh pentru generarea unui cod nou.
Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*